la-Zalau.ro     


Fondat 2012     |                     Site dedicat informarii cetatenilor din Zalau.                   |     


Acasa  |  Social  |  Politic  |  Economic  |  Legislatie  Sanatate  |  Medicina  |  Sport  |  Divertisment  |  Anunturi  |  Utile  |  Forum  |  Mall  |  Contact

Ceapa, leguma ce a dus comuna Pericei de două ori în Cartea Recordurilor

Agerpres

 

Ceapa, leguma ce a adus comunei Pericei două recorduri mondiale, este astăzi nu doar un brand turistic recunoscut la nivel național și chiar internațional, ci și alimentul ce a ajutat generații întregi de localnici să își facă un rost în viață.

Legendele locale spun că ceapa se cultivă la Pericei de 700-800 de ani și că ea era nelipsită și foarte apreciată, în trecut, la mesele împărătești de la Viena.

Dacă a ajuns sau nu în capitala Imperiului austro-ungar, e mai greu de probat astăzi. Un lucru este însă sigur. Ea a ajuns în Parlamentul European. În octombrie 2011, la invitația europarlamentarului Iuliu Winkler, comuna Pericei a fost prezentă la Bruxelles cu expoziția multimedia "Pericei, Transilvania — Agricultură de Cartea Recordurilor", care s-a bucurat de patronajul comisarului pentru Agricultură din vremea respectivă, Dacian Cioloș, cel care, coincidență sau nu, a copilărit la Pericei.

Ceapa din Pericei a intrat în 2007 și în Cartea Recordurilor, când, cu prilejul primei ediții a Festivalului Cepei, agricultorii sălăjeni au împletit o cunună din 45.000 de cepe, care a avut o lungime de 4.518 metri. 

Cu același prilej, în comună a fost dezvelit Monumentul Cepei, unic în lume, care are o înălțime de șase metri. Bulbul de ceapă aurie-arămie are o înălțime de 4,5 metri, este realizat din fibră de sticlă și rășini sintetice și acoperit cu tablă de cupru bătută. Soclul pe care este așezat bulbul măsoară doi metri înălțime și este realizat din beton placat cu travertin.

Monumentul a adus un al doilea record mondial în comună, pentru "cel mai mare monument dedicat cepei".

Chiar dacă ceapa nu mai are importanța din vremea când era singura sursă de câștig pentru majoritatea sătenilor din Pericei, ea are și astăzi un rol economic important, ce se alătură celui care a devenit între timp prioritar, cel de promovare.

Pentru oamenii din zonă, ceapa este deja înscrisă în ADN-ul fiecăruia.

"Și acum produce ceapă absolut tot satul. Ne-am născut cu asta în sânge. Nu cred că există cineva în Pericei care nu cultivă ceapă. Ne întreabă lumea de ce mai punem ceapă și apoi o aruncăm la gunoi? Mai ales de când au apărut supermarketurile, iar oamenii au devenit foarte comozi.

Totuși, sunt oameni de aici, din apropiere, care mai vin la noi după ceapă. Toamna, își fac traseu la final de săptămână prin sat și vin să caute ceapă din casă în casă.

Și mie mi s-a întâmplat de multe ori. Am vândut la oameni din Satu Mare, Baia Mare, Oradea, Deva. Despre Pericei se știe în toată țara. Oamenii din sat merg și acum cu ceapă la piețele din județele învecinate", afirmă Mirela Crișan, bucătăreasă la grădinița din sat.

Ea provine de altfel dintr-o familie în care ceapa a fost și este totul, generații la rând. Bunicul ei a fost, de altfel, unul dintre cei mai cunoscuți cultivatori de ceapă din zonă, un împătimit ce cultiva această legumă în primul rând din pasiune.

"Eu practic asta am văzut de când am deschis ochii. Primul lucru pe care l-am văzut atunci când am fost conștientă de asta a fost ceapa. Cu ce mă jucam în copilărie? Iarna era frig și nu se putea alege ceapa pe ger, afară sau în pod. Seara, se aducea ceapa în casă, se făcea clacă și se alegea și erau hospele de ceapă pe care le puneau într-un colț. Noi ne jucam băgându-ne printre cojile de ceapă, ca șobolanii.

Astea erau jucăriile noastre atunci. (...) Bunicii mei au fost printre cei mai mari producători din zonă. Gheorghe Marincaș, bunicul meu, prin asta s-a ridicat. Era înnebunit după ceapă. Pe lângă că a fost o sursă de venit, cultivarea cepei a fost pentru el o pasiune nebună.

Era atât de mândru că mergea cu ceapă la târguri încât își punea cununile în jurul gâtului, ca un trofeu. Mergea la târguri până în Vața.

Mergea cu săptămânile, cu lunile. Își umplea căruța cu ceapă și mergea în târguri. Piețele principale erau cele de la Huedin, Jibou, Ileanda, în Cluj, în Satu Mare, Baia Mare: umblau toată iarna, până la Paști. Mergea și la târgul de fete pe muntele Găina. Și la Deva a ajuns, că ne povestea mai apoi, mândru, că a văzut Cetatea Devei. Ceapa se ținea peste iarnă în pod, acoperită cu blănuri de oaie. În fiecare an ținea un miel pe care îl tăia de Paști și cu blana respectivă învelea iarna ceapa", își amintește femeia.

Cultivarea cepei însemna pentru bunicul Mirelei un adevărat ritual, respectat cu sfințenie an după an.

"Grădina dânsului avea undeva la un hectar, dar au fost perioade când a cultivat și mai multă ceapă, când chema oameni să îl ajute. Dacă închid ochii văd și acum straturile cu ceapă din grădină. Îmi povestea că în perioada când era dânsul fecior o șuncă de la porc o fierbea atunci când se punea ceapa.

Era o recompensă specială când se planta ceapa. Aceasta se punea neapărat din răsaduri. Sămânța o semănau primăvara. Îmi aduc aminte că bunicul fierbea apă în căldări din tablă și nu înțelegeam ce face cu apa aceea clocotită. Fierbea apa și mergea mai apoi cu apa fierbinte și în locurile unde semăna ceapa opărea pământul. Mi se părea ciudat, dar îmi spunea că face asta pentru a omorî râmele și coropișnițele din sol. După ce se semăna ceapa, făcea semnul crucii pe fiecare strat și punea peste ele cârpe și haine rele. Era un adevărat ritual. Pentru el ceapa era viața. 

 

Eu așa am crescut și asta nu o să uit niciodată. După circa o lună răsărea pălantul. După ce răsărea, cam două-trei săptămâni era bună de pus, de plantat. Urma alt ritual. Doamne, ce sfădea pe cine rupea un fir de ceapă! Era precum un fir de iarbă, dar pentru el avea o valoare inegalabilă. Bunicul folosea numai îngrășăminte naturale. Lua găinaț de găină, îl punea cu apă într-un vas mare și adăuga urzici. Zeama respectivă o strecura și o dădea peste ceapă cu un mănunchi de ștevie sălbatică", povestește nepoata bătrânului cultivator de ceapă.

Ceapa este și astăzi la loc de cinste pentru Mirela și familia ei, ocupând un loc special nu doar în coșul omniprezent pe masa din bucătărie, ci și în rețetele pe care le prepară zi de zi pentru familia sa. Unele dintre ele moștenite, cum altfel, de la bunici.

"În familia mea și a rudelor mele, nu cred că este zi în care să nu consumăm ceapă. În alte zone carnea e de bază, iar ceapa e un condiment. La noi, ceapa e o mâncare în sine. Atâtea specilități se pot face din ceapă, încât devine un aliment de bază. Era zi de post și ne gândeam ce să mâncăm. Am curățat rapid câteva cepe, le-am tăiat peștișor, le-am dat cu puțină sare, le-am strâns un pic în mână și le-am pus într-o cratiță.

Am lăsat ceapa două-trei minute, după care am călit-o puțin și am zis să o las așa, naturală, albă, aurie, fără nimic. Atunci când a fost gata am pus un pic de piper pe ea și doar atât. Așa se face o ceapă friptă. Cu pâine de casă, e o mâncare delicioasă. Așa e doar una dintre rețete, gata în câteva minute. Mergea bunicul și găsea câte o mână de bureți. Venea acasă, lua patru-cinci cepe, le tăia mărunt, le călea colo-ntr-un laboș, țâpa bureții aceia, inclusiv codița, că noi eram șase în casă, adăuga două linguri de făină și mai apoi lapte dulce acrit cu oțet sau lapte prins. Gustul final era dat de câțiva căței de usturoi, adăugați în mâncare, alături de sare și piper. E un fel de ciulama de ciuperci. Ceapa era baza, că aveam berechet", susține bucătăreasa.

Mirela Crișan știe zeci sau poate peste 100 de rețete cu ceapă, motiv pentru care îi e greu să se decidă atunci când o rogi să îți spună care dintre ele îi e cea mai dragă. Printre cele mai apreciate, nu numai de ea, ci și de cei care au consumat-o, e supa de ceapă.

"Supa de ceapă se prepara în ziua când se tăia porcul, în loc de tradiționala supă de varză, din zona noastră. Pentru șase porții, se folosește circa un kilogram și jumătate de ceapă, tăiată foarte mărunt. Până ce tai ceapa, pui apa să fiarbă, cam o jumătate de oală în care se gătește supa. În apă se pun băcățelele de carne ce rămân de la tranșatul porcului. Când e carnea pe jumătate fiartă, se adaugă ceapa tăiată.

Se pune capac pe oală și se lasă la fiert până când carnea e bună de mâncat. Supa se gată cu lapte prins, amestecat bine cu smântâna ce se formează deasupra lui și cu două, trei linguri de făină. Cel mai bun e laptele prins de casă, ținut într-o ulcea de lut. Bunica adăuga și o lingură de pătrunjel tocat, ținut în sare. Se poate face și cu pui, dar supa asta se face atunci când se taie porcii", explică ea.

Sau, dacă mai doriți o rețetă inedită, puteți încerca mărtașul de ceapă: se pune un pic de ulei în tigaie, patru-cinci cepe sănătoase tăiate mărunt, se lasă la "topit" bine, iar mai pui două-trei linguri de făină; se stinge cu un pic de bulion, cât se încorporează la făina respectivă, să aibă consistența unei fasole frecate; se adaugă sare și piper. E un fel de fasole frecată, dar cu ceapă și nu fasole.

Rețete foarte simplu și rapid de preparat, dar în același timp gustoase și sănătoase. O filosofie rurală elementară, uitată astăzi de majoritatea celor ce au abandonat satul pentru un aparent confort urban. Iar filosofia culinară a bucătăresei din Pericei nu se rezumă doar la preparatele cu ceapă, ci la o întreagă alimentație sănătoasă bazată aproape exclusiv pe produse din propria gospodărie, începând de la carnea și untura de curcan, zarzavaturile din grădină, ouă de casă, produse lactate de la vacile crescute de vecini. Chiar și pâinea este făcută în casă, cu făină cu tărâțe. Peste toate, ceapa rămâne regina neîncoronată a bucătăriei tradiționale din Pericei.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.


laAnunt.ro |eMedic.ro     |     LaMedic.ro     |     laExecutareSilita.ro     |     laHotel.ro     |     laZiar.ro     |     la-Facultate.ro     |     la-Firma.ro     |     la-Mall.ro     |     la-Masa.ro     |     la-Televizor.ro     |     Spune-ti parerea.ro

la-Romania.ro     |     la-AlbaIulia.ro |     la-Alexandria.ro     |     la-Arad.ro     |     la-Bacau.ro     |     la-BaiaMare.ro     |     la-Balti.ro     |     la-Barlad.ro | la-Bistrita.ro     |     la-Botosani.ro     |     la-Braila.ro     |     la-Brasov.ro     |     la-Bucuresti.ro     |     la-Buzau.ro     |     la-Calarasi.ro     |     la-Chisinau.ro     |     la-ClujNapoca.ro     |     la-Constanta.ro     |     la-Craiova.ro     |     la-Deva.ro     |     la-DrobetaTurnuSeverin.ro     |     la-Focsani.ro     |     la-Galati.ro     |     la-Giurgiu.ro     |     la-Hunedoara.ro|la-Iasi.ro     |     la-Medias.ro |la-MiercureaCiuc.ro     |     la-Onesti.ro | la-Oradea.ro     |     la-PiatraNeamt.ro     |     la-Pitesti.ro     |     la-Ploiesti.ro     |     la-RamnicuSarat.ro|la-RamnicuValcea.ro     |     la-Resita.ro     |     la-Roman.ro | la-SatuMare.ro     |     la-SfantuGheorghe.ro     |     la-Sibiu.ro     |     la-Slatina.ro     |     la-Slobozia.ro     |     la-Suceava.ro     |     la-Targoviste.ro     |     la-TarguJiu.ro     |     la-TarguMures.ro     |     la-Timisoara.ro     |     la-Tulcea.ro     |     la-Turda.ro | la-Vaslui.ro

eSante.ro     |     Journaux.ro     |     laTele.ro     |     Magasins.ro     |     Medecin.ro     |     Universites.ro

©2015